Auzisem de Jamie Oliver, îi văzusem cărţile prin librării, iar într-o zi, butonând telecomanda, l-am văzut pe blondul bucătar gătind la o fermă dezafectată din Italia, pentru prietenii lui. M-a frapat cât de uşor pregătea totul, parcă în joacă, la fel de uşor cum se şi împrietenea cu oamenii.
Cred că alesese ca loc de a-şi sărbători ziua de naştere ferma tocmai pentru că era un spaţiu generos, unde urmau să încapă toţi cunoscuţii săi. M-am gândit atunci că Jamie pare a avea mai degrabă sânge latin, şi nu britanic, în vine. Mi-ar fi plăcut să-l cunosc mai îndeaproape, să aflu de unde i se trage pasiunea pentru bucătărit şi plăcerea împărtăşirii, fără de care parcă bucatele nu au acelaşi gust.
Citeşte mai mult în articolul scris de Carmen Drăgan, publicat în Jurnalul Naţional, Jurnalul de Bucătărie din 15 octombrie 2009
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu