marți, 8 decembrie 2009

O carte despre identitatea gastronomică a României interbelice


Dictatura gastronomică. 1501 feluri de mâncare, de Constantin Bacalbaşa
Dacă plecaţi în căutarea unor elemente de identitate biografică a Bucureştiului interbelic, cel mai savuros dintre ghidurile de iniţiere culinară este Dictatura gastronomică, instaurată de memorialistul şi gazetarul Constantin Bacalbaşa (1856-1935).
Vă invităm să reînviem un oraş gastronomic „pe cale de dispariţie". Avem şansa să redescoperim împreună uzanţele, relaţiile din lăuntrul familiei regale, din lumea aristocraţiei româneşti, dar şi viaţa aventuroasă a saloanelor Bucureştiului monden.
Vor fi alături de noi: Simona Lazăr (jurnalistul şi gastronomul care a îngrijit, prefaţat şi îmbogăţit cu sute de note şi anecdote Dictatura gastronomică. 1501 feluri de mâncare), Ştefania Ciubotaru (doctor în ştiinţe istorice, autor al unui studiu amplu cu privire la viaţa cotidiană a Casei Regale) şi scriitorul Stelian Tănase (creatorul Bucureştiului „strict secret").
Întâlnirea va avea loc joi, 10 decembrie 2009, la ora 18.00, în cadrul Librăriei Cărtureşti din incinta Muzeului Ţăranului Român, şoseaua Kiseleff, nr. 3, Sector 1, Bucureşti.
Editura Cartex a intrat pe piaţa de carte în anul 2000, într-un spaţiu editorial foarte dens. A început prin a edita literatură română canonică, dar foarte curând interesul publicului a determinat extinderea spre zona traducerilor. Astăzi, cititorii se pot întâlni cu o serie de autori fundamentali şi cu cărţi esenţiale din spaţiul beletristicii româneşti şi universale apărute în Editura Cartex.
Titlurile Editurii Cartex sunt organizate în câteva serii de autor (Mircea Eliade, Marin Preda, Liviu Rebreanu, Panait Istrati etc.), subsumate unei colecţii de literatură română clasică şi contemporană, o colecţie de literatură universală, cărţi pentru copii, dicţionare de limbi străine şi o foarte de succes colecţie de cărţi practice.

miercuri, 18 noiembrie 2009

O dimineaţă minunată alături de prieteni


Dimineaţa, la prânz sau seara – la orice oră a zilei nimic nu este mai plăcut decât să împarţi cu prietenii o mâncare bine pregătită.
Seria Jamie Oliver continuă savuroasele "demonstraţii gastroliterare" cu cel de-al şaselea volum, prima parte a cărţii "Întoarcerea bucătarului care se dezbracă... de secrete". Cum niciodată Jamie parcă nu a fost mai relaxat, mai jucăuş şi mai inventiv, cititorii români îşi vor face un prieten în bucătărie. Un prieten care nu se sfieşte să împărtăşească cele mai ascunse secrete... culinare.
Secretul unei zile reuşite? Un mic dejun sănătos, gustos şi extrem de arătos, cât să te facă să zâmbeşti încă de la prima oră a dimineţii. Iar dacă este pregătit şi din ingrediente ce cresc în bucătărie (nici nu ştiţi câte plăceri gustative vă pot stârni câteva fire de plante aromatice!) şi servit alături de prieteni, aţi intrat pe furiş în căminul primitor al lui Jamie.
Citeşte mai mult în articolul scris de Simona Chiriac, publicat în Jurnalul Naţional din 18 noiembrie 2009.

Idei pentru utilizarea sosului pesto


Comentariul lui Jamie: Mai întâi vă voi arăta o reţetă uşoară de sos pesto, apoi o să vă dau câteva idei despre cele mai bune întrebuinţări ale sale - ca să nu-l serviţi tot timpul numai cu paste făinoase. Pentru a prepara sos pesto, puteţi investi într-un robot de bucătărie bun, însă puteţi folosi şi un mojar. Dacă v-a rămas o lamă tocită de la robotul de bucătărie, nu o aruncaţi; păstraţi-o special pentru sosul pesto sau marinate, ca să "stoarceţi" aroma din ingrediente în loc să le tocaţi.
Poate vi se pare o idee bună să prăjiţi seminţele de pin până când se rumenesc, ca să capete o aromă de nuci, dar în sosurile pesto într-adevăr gustoase pe care le-am încercat în Italia seminţele erau foarte puţin prăjite, dând mai curând o notă cremoasă decât o aromă de nuci. În mod normal, sosul pesto se prepară cu busuioc verde, dar puteţi folosi şi busuioc roşu, dacă găsiţi - arată bine. Într-o variantă ceva mai americană, se folosesc frunze de rucola în loc de busuioc - au o aromă puternică, interesantă, alături de carnea prăjită, dar eu prefer reţeta clasică.

Cu scoici
Aceasta este o mâncare cremoasă cu scoici, care seamănă puţin cu metoda franţuzească de a servi scoicile cu un sos de usturoi. Când puneţi sos pesto cu usturoi într-o supă caldă va răspândi o aromă uluitoare în întreaga încăpere. Pentru patru persoane, luaţi două kg de scoici frumoase, aruncaţi cochiliile deschise şi curăţaţi-le pe celelalte, dacă e nevoie. Aceasta înseamnă să smulgeţi firişoarele care atârnă de cochilii. Luaţi o cratiţă de dimensiune potrivită, încălziţi-o, adăugaţi vreo două linguri de ulei de măsline şi prăjiţi o ceapă curăţată şi tocată mărunt, trei sau patru căţei de usturoi curăţaţi şi tocaţi şi un ardei iute proaspăt, mic, curăţat de seminţe şi tăiat mărunt. Adăugaţi scoicile...
Publicată integral în Jurnalul Naţional, Jurnalul de Bucătărie din 12 noiembrie 2009

"Arborele genealogic" din bucătărie

Să fii bucătar înseamnă "să navighezi printre mâncăruri", ne spune Jamie Oliver într-una dintre cărţile sale. Teoria lui este următoarea: nu trebuie să cunoşti prea multe reţete, dar trebuie să ştii foarte bine cum se pot pregăti câteva mâncăruri simple, care sunt baza imaginaţiei şi a fanteziei tale. Pornind de la ele, te poţi lansa în orice combinaţie culinară, iar succesul nu se va lăsa prea mult aşteptat.
Pornind de la imaginea "arborelui genealogic", Jamie Oliver propune două tipuri de clasificare a reţetelor: reţeta-părinte şi reţetele-copii. Una dintre aceste "reţete-părinte" este cea a sosului pesto, pe care v-o prezentăm şi noi astăzi. Nu înainte însă de a vă spune o mică poveste, de la Jamie Oliver citire.
"Cu mulţi ani în urmă, am lucrat cu un ospătar pe nume Angus, care nu gătea niciodată. Într-o zi, între diverse servicii, îmi dădea o mână de ajutor, alegând frunzele de busuioc cu care urma să fac sos pesto proaspăt. Mă văzuse de câteva ori cum îl preparam şi voia să încerce şi el, aşa că l-am învăţat. «Incredibil», a spus. «E atât de uşor încât poate să îl facă până şi un idiot!»"
Citeşte mai mult în articolul scris de Magda Cristina Ursache, publicat în Jurnalul Naţional, Jurnalul de Bucătărie din 12 noiembrie 2009

Niciodată până acum un desert nu a fost aşa de simplu


Jamie Oliver crede cu putere că folosind doar câteva ingrediente se poate crea desertul perfect: budinci de toate felurile, fructe coapte, dar şi tarte cu orice fel de fructeÎn această săptămână, Jamie Oliver deschide cutia cu surprize. Volumul cinci din "Bucătarul se dezbracă... de secrete" nu este doar pentru copii. Dulciuri suficient cât să vă facă ziua minunată, dar şi alte reţete şi trucuri necesare în bucătărie.
Iată un adevăr universal valabil: tuturor ne plac dulciurile. Nu este doar un impuls pe care-l simţi uneori şi peste care nu poţi să treci. Pur şi simplu, dulciurile ştiu să ispitească. De la copii şi până la oameni în toată firea, trecuţi bine prin viaţă, o bucăţică de ciocolată, o prăjiturică sau un simplu măr copt cu zahăr vanilinat şi scorţişoară poate fi o ispită mai mare decât poate cea mai de preţ comoară. Şi asta pentru că le ai mereu la îndemână.
CHIAR POATE FI UŞOR
Cu toate acestea, tocmai deserturile, mai cu seamă prăjiturile, sunt ocolite de gospodine. Cine se mai încumetă astăzi să facă prăjituri în casă, când la cofetărie, patiserie sau chiar la supermarketuri ai de unde alege dulciuri perfecte, unele în stare congelată ca să-ţi lase parcă timp să alegi ziua potrivită în care să le guşti. Dar oare este chiar aşa? Comoditate în locul sănătăţii şi savorii... Redescoperirea plăcerii de a găti şi întoarcerea la simplitatea din natură presupun ca, pe lângă supe, fripturi şi legume proaspete la grătar, masa să se încheie cu un desert pregătit în casă.
Citeşte mai mult în articolul scris de Simona Chiriac, publicat în Jurnalul Naţional din 11 noiembrie 2009

Jamie provoacă America să gătească


Jamie Oliver a organizat la începutul săptămânii trecute un concurs de gătit în centrul oraşului Huntington, competiţie la care au fost invitaţi să participe toţi locuitorii acestuia. Întrecerea a făcut parte dintr-un proiect mai amplu al lui Jamie, care vizează «vindecarea» stilului nesănătos de hrană din SUA.
Când, în 2007, un sondaj arăta că oraşul american Huntington are locuitorii cu stilul de viaţă cel mai nesănătos, Jamie Oliver a simţit că trebuie să ia problema în propriile mâini. S-a hotărât să meargă în Statele Unite şi să repete ceea ce a făcut în Marea Britanie pentru locuitorii oraşului Rotherham. Deşi a întâmpinat o serie de greutăţi şi a avut împotrivă o bună parte din presa americană, Jamie nu s-a lăsat şi a vrut să demonstreze că îi poate transforma pe locuitorii Huntigtonului în destoinici bucătari.
Late Show with David Letterman
Deşi Jamie Oliver nu a ajuns încă la statutul de bucătar preferat al Americii, se pare că asta este direcţia spre care se îndreaptă. Iar acest fapt este dovedit de apariţiile lui într-una dintre cele mai iubite emisiuni tv din State - "Late Show with David Letterman" -, unde Jamie a fost invitat să facă şi câteva demonstraţii culinare. Spre amuzamentul publicului, Jamie a reuşit în doar 5 minute nu numai să gătească un fel de mâncare delicios, ci şi să îl implice în crearea acestuia pe David Letterman însuşi. Nici Tom Cruise nu a putut rezista farmecului lui Jamie.
Citeşte mai mult în articolul scris de Magda Cristina Ursache, publicat în Jurnalul Naţional din 8 noiembrie 2009

Jamie Oliver, în imperiul parfumurilor


Mmmm! Miroase extraordinar! Ca tot ceea ce poartă marca Jamie Oliver... Numai că de data aceasta nu mai vorbim despre celebrele lui feluri de mâncare. Nu sunt la mijloc nici pastele lui cu sos dulce de roşii şi urdă gratinate la cuptor, nici puiul cu ghimbir şi tăiţei. Vorbim despre universul uluitor al fragranţelor de tot felul, pe care Jamie Oliver l-a atacat cu aceeaşi vervă cu care intră şi în bucătărie.
Da, aţi citit bine, celebrul bucătar britanic lansează o gamă de parfumuri şi produse pentru casă şi îngrijire corporală, care include, între altele, săpunuri fine, lapte de corp şi lumânări parfumate. Inspirate de miresmele dealurilor Toscanei - să ne amintim că, şi în ce priveşte gastronomia, Jamie Oliver este un fan al Italiei -, parfumurile lui sunt ideale pentru femeile care sunt invitate la o cină romantică, unde preparatele poartă aceeaşi marcă a zvăpăiatului bucătar.
Ar trebui să ne întrebăm ce rol joacă în acest proiect Jools, soţia lui Jamie - mai ales că ea are în spate o carieră de fotomodel! -, dar probabil răspunsul va veni o dată cu lansarea oficială a produselor... Oricum, toată lumea ştie că îşi adoră soţia şi fiicele. Un motiv în plus să creeze pentru ele o linie de parfumuri.
Citeşte mai mult în articolul scris de Magda Cristina Ursache, publicat în Jurnalul Naţional, Jurnalul de duminică din 8 noiembrie 2009

Legume marinate şi murate de vis


Comentariul lui Jamie: Legumele murate sunt absolut delicioase. Am să vă dau combinaţiile mele preferate de legume şi ierburi aromate - grozav de simple şi foarte bune de făcut cadou. Mult mai interesant decât să vă prezentaţi undeva cu o sticlă de vin. După ce le reuşiţi pe acestea, încercaţi variante proprii. Puteţi folosi un borcan mare sau mai multe borcane mai mici (eu le prefer pe cele mici, fiindcă, după ce deschideţi un borcan, ţine numai o săptămână la frigider).
Ingrediente: pentru lichidul de murare: un litru de cidru sau oţet de vin alb, un litru de apă, două linguri de sare de mare; pentru marinată: 500 ml ulei de măsline extravirgin, 5 căţei de usturoi decojiţi şi tăiaţi feli, un ardei roşu iute proaspăt, curăţat de seminţe şi tocat. Alegeţi una dintre următoarele combinaţii de legume şi ierburi aromate: un kilogram de ciuperci de diverse soiuri şi câteva fire de cimbru, rozmarin şi salvie proaspete; sau un kg de vinete ferme şi două linguri de oregano uscat; sau un kilogram de dovlecei fermi şi 6 fire de mentă proaspătă; sau un kg bulbi de fenicul şi frunzele lor; sau un kg ceapă mică şi 4 frunze de dafin; sau un kg ardei gras roşu şi galben şi câteva fire de cimbru proaspăt.
Publicată integral în Jurnalul Naţional, Jurnalul de Bucătărie din 19 noiembrie 2009

Bogăţia din cămară


Pe coperta cărţii sale biografice, "Confidenţial", scrisă de jurnaliştii britanici Stafford Hildred şi Tim Ewbank, Jamie Oliver apare ţinând în mână o varză. Unii ar spune că într-un gest hamletian... Sigur, tratând cu umorul de rigoare imaginea.
Pe mine însă imaginea aceasta a lui Jamie întrebându-se "A fi sau a nu fi... hrană sănătoasă" m-a făcut să caut în cărţile lui o reţetă de murături. Nu de alta, dar curând este Sfântul Andrei şi, cel puţin după tradiţia românească, se încheie sezonul murăturilor, cu ultimul butoi umplut cu varză murată. Nu ştiu cât de tare vă vor mai folosi, pe ultima sută de metri a acestei toamne, reţetele pe care le-am descoperit în cărţile lui. Dar, strângători cum vă ştiu, veţi pune reţetele deoparte, pentru toamna care vine... (Deşi, măcar un borcănel, n-aţi vrea să încercaţi să puneţi. ca să vedeţi ce gust au murăturile pregătite în manieră britanică?)
Dacă, peste câteva săptămâni, la Crăciun, vă mai rămâne vreun borcan cu murături "a la Jamie", vă rog să mă chemaţi şi pe mine, să gust din el!
Citeşte mai mult în articolul scris de Magda Cristina Ursache, publicat în Jurnalul Naţional, Jurnalul de Bucătărie din 19 noiembrie 2009

Jamie Oliver: "Te poţi distra gătind!"


Încă de-acum 10 ani, când au debutat show-urile de televiziune ale lui Jamie Oliver, el şi-a promovat principiile astfel: e distractiv să găteşti pentru familie şi prieteni şi apoi să împărtăşeşti mâncarea împreună cu ei
Săptămâna trecută, Jamie Oliver a mers în vi­zită la colegiul gastronomic al Marshall University unde, împreună cu 100 de studenţi, a susţinut o demonstraţie gastronomică. Evident, fiind vorba despre Jamie, nu a fost o de­monstraţie gastronomică obişnuită, ci un ade­vărat eveniment ieşit din tipare. Ce s-a intâmplat mai exact? 100 de oameni au gătit un fel de mâncare rapid, în 4-5 minute, în timp ce făceau o coregrafie la unison. Scopul evenimentului a fost să arate că te poţi distra gătind.
Jamie Oliver a făcut o vizită studenţilor de la secţia de gastronomie a Marshall University unde a ţinut o prelegere despre mânca­rea sănătoasă şi importanţa regimului alimentar în viaţa de zi cu zi. Aflat în America pentru a filma un show care tratează exact această problemă, Jamie a declarat că înţelege de ce locuitorii oraşului Huntington sunt puţin reticenţi la mişcarea iniţiată de el.
Citeşte mai mult în articolul publicat de Magda Cristina Ursache în Jurnalul Naţional din 16 noiembrie 2009

Nunta magică a prinţului bucătar


Jamie s-a îndrăgostit de Jools la 16 ani, moment în care ea nu l-a prea băgat în seamă, considerându-l, zice el, "un prostănac". Asta nu l-a făcut să nu mai viseze la ziua în care ea o să-i fie mireasă. După puţină vreme, însă, au devenit un cuplu, dar nunta avea să aibă loc abia după 7 ani. Cum Jamie şi Jools au refuzat filmarea evenimentului, fanii lui au aflat destul de târziu cum a fost nunta prinţului bucătar.
Pentru Jamie Oliver, familia a fost dintotdeauna pe primul plan. Şi, deşi îşi iubeşte meseria şi tot ce realizează, nimic nu îl bucură mai mult decât să se întoarcă acasă după o săptămână de lucru şi să stea la masă cu soţia şi fiicele lui. Visul lui iniţial nu a fost acela de a fi un bucătar celebru şi de a încerca să schimbe lumea, ci acela de a se căsători cu iubita lui de la 16 ani, Jools.
"Abia aştept să o văd mergând către altar"
Acest vis s-a împlinit în anul 2000. Jamie a cerut-o în căsătorie în ajunul zilei dintre milenii, nunta a fost planificată pentru 24 iunie 2000, iar tânărul milionar era hotărât să-i ofere miresei lui cea mai frumoasă zi din viaţa ei. "Jamie ştie că nu se va căsători decât o dată, aşa că a fost foarte hotărât să organizeze o nuntă impecabilă", a spus un prieten care a participat la ceremonie.
Citeşte mai mult în articolul publicat de Magda Cristina Ursache în Jurnalul Naţional, Jurnalul de Duminică din 15 noiembrie 2009.

joi, 5 noiembrie 2009

Aii-Phone, Ai JamieOliver


Tehnologiile de ultimă oră sunt prezente şi în bucătărie. În ultimul timp au început să se înmulţească şi la noi tehnologiile din ce în ce mai avansate. Una dintre ele este i-Phone-ul, foarte popular printre tineri.
Mai nou însă, el ar putea avea un rol important şi în viaţa de fiecare zi a mamelor preocupate de alimentaţia copilului ei sau a femeilor care vor să gătească ceva deosebit bărbatului iubit. Şi asta pentru că i-Phone-ul poate fi un preţios ghid în bucătărie.
Acest proiect ambiţios îi aparţine nimănui altcuiva decât lui Jamie Oliver, el reuşind să ajungă acolo unde nici un bucătar nu a mai fost: în interiorul unui telefon. Aplicaţia se numeşte "Jamie Oliver - reţete în 20 de minute" şi, aşa cum îi spune şi numele, are rolul de a ajuta la prepararea unei mese în 20 de minute.
Citeşte mai mult în articolul scris de Magda Cristina Ursache, publicat în Jurnalul Naţional, Jurnal Tv, din 6 noiembrie 2009

miercuri, 4 noiembrie 2009

Tartă Bakewell cu prune


Comentariul lui Jamie: Ce-mi place la această tartă este că se păstrează foarte bine, aşa că puteţi lua o felie la pachet sau gusta puţin din ea la ceaiul de după-amiază timp de câteva zile! Dacă vă place tarta Bakewell, dar nu aţi mâncat decât din cea cumpărată, încercaţi-o pe aceasta. Vi se va părea uluitoare. Prunele pot fi perfect coapte sau puţin acrişoare - merg foarte bine oricum. Dacă folosiţi prune de diverse culori, tarta va arăta ca un tablou.
Ingrediente: o tartă de 28 cm, un cubuleţ de unt, o jumătate de cantitate de aluat pentru tarte, un kg prune de diverse feluri, 100 g zahăr, o jumătate de linguriţă de mirodenii mixte pentru prăjituri (cuişoare, ienibahar, scorţişoară), o linguriţă de mălai, dizolvat într-o lingură de apă rece, 50 g fulgi de migdale, zahăr pudră; pentru umplutura de migdale: 285 g migdale întregi opărite, 50 g făină, o păstaie de vanilie, 250 g unt nesărat tăiat cuburi. 250 g zahăr tos, 3 ouă mari organice sau de curte, bătute uşor.
Reţetă din volumul "Acasă la Jamie", Editura Curtea Veche, 2006.
Publicată integral în Jurnalul Naţional, Jurnalul de Bucătărie din 5 noiembrie 2009

Dulciuri pe placul tău

Pentru o vreme, Jamie Oliver a fost ucenicul unui patiser din Paris. Atelierul unde se plămădeau cofeturile pentru gusturile rafinate ale locuitorilor capitalei franceze era, pentru tânărul mereu curios, un univers fascinant de explorat. Venit din "ţara budincilor", a terciurilor dulci şi a plum-cake-urilor, Jamie era fascinat de creme, foitaje şi spume, de glazurile cu ciocolată şi de alte minuni ale patiserilor şi cofetarilor Oraşului Luminilor.
Acolo a deprins să facă şi aluatul tradiţional pentru tartă, pe care îl consideră "perfect". "Chiar dacă nu aţi mai făcut vreodată aluaturi, dacă respectaţi cantităţile indicate pentru ingrediente şi urmaţi cu exactitate reţeta, nu are cum să nu vă iasă", spune el, propunându-ne o reţetă simplă...
Citeşte mai mult în articolul scris de Magda Cristina Ursache, publicat în Jurnalul Naţional, Jurnalul de Bucătărie din 5 noiembrie 2009

marți, 3 noiembrie 2009

Din bucătărie, cu dragoste


E, cu siguranţă, unul dintre cei mai cunoscuţi şi iubiţi bucătari ai lumii. E pasionat şi pasional... Dar pasiunea lui nu este cea a unui latin-lover care dansează tango...
Jamie Oliver aminteşte de compatrioţii lui Paul McCartney, John Lennon, George Harrison şi Ringo Star. Adică, The Beatles. Iar apropierea asta nu e nici pe departe forţată. Jamie Oliver e şi el un "bătăios". Şi încă unul care a cucerit mapamondul, aşa cum odinioară o făcuseră cei patru băieţi rebeli din Liverpool. Apoi, Jamie nici nu este străin cu totul de muzică. Cântă, ca baterist, într-o formaţie rock. Însă adevărata lui "scenă" este cea a gastronomiei. Unde nu oboseşte să fie militantul fervent împotriva fast-food-ului, susţinătorul mâncărurilor sănătoase şi al pregătitului mesei în familie şi prietenul tuturor celor care vor să gătească şi să se bucure de asta.
Curioşi fiind să aflăm cum reuşeşte să vină tot timpul cu o idee nouă şi ce îl inspiră, i-am pus câteva întrebări. Răspunsurile sale au venit simplu şi degajat, mai mult ca de la un prieten, decât ca de la o vedetă internaţională în domeniul gastronomiei. Pentru el, gătitul nu este o meserie, ci o modalitate frumoasă de a interacţiona cu oamenii.
Citeşte interviul realizat cu Jamie Oliver de Magda Cristina Ursache şi Miruna Mihalcea, publicat în Jurnalul Naţional din 4 noiembrie 2009

O alegere câştigătoare: legume aromate şi pâine cu personalitate


Indiferent de sezon, legumele proaspete sunt alegerea potrivită pentru o masă sănătoasăÎn cel de-al patrulea volum al seriei "Bucătarul se dezbracă... de secrete", Jamie vă învaţă cum să luaţi pulsul legumelor, cum să pregătiţi cel mai gustos rizoto şi cea mai ademenitoare pâine. Reţetele sunt însoţite de sfaturi, explicaţii şi mici trucuri care să vă facă să intraţi cu plăcere în bucătărie. Urmează un succes... culinar.
Nu trebuie să fii vegetarian pentru ca legumele să devină irezistibile. Chiar şi un amator de fripturi împănate va aprecia gustul preparatelor cu legume pregătite în stilul natural şi deloc sofisticat al lui Jamie Oliver.
Noul trend gastronomic impune folosirea ingredientelor naturale, proaspete, asupra cărora nu s-a intervenit stimulându-le proprietăţile. Cu cât drumul din grădini şi până în bucătării se scurtează, cu atât legumele sunt mai savuroase şi mai pline de surprize. Jamie Oliver propune chiar ca oraşele să capete o nouă funcţie, una "metabolică", în care straturile cu ierburi aromate, pentru început, să se mute direct în... bucătării. Rozmarinul, cimbrul sau oregano pot fi plantate în ghivece improvizate (pot fi şi oale mai vechi, că tot suntem în bucătărie). La nevoie, se adaugă câteva frunzuliţe în mâncăruri şi nimic nu poate să fie mai proaspăt de atât. În restaurantele Fifteen, plantele aromate ce cresc în ghivece nu mai sunt de mult timp o noutate pitorească, integrându-se pur şi simplu în peisaj.
Citeşte mai mult în articolul scris de Simona Chiriac, publicat în Jurnalul Naţional din 3 noiembrie 2009.

luni, 2 noiembrie 2009

Hrana sănătoasă versus "junk food"


Confom unui nou sondaj, campania lui Jamie Oliver pentru o masă mai sănă­toa­să în cantinele şcolilor nu are un rezultat atât de mare pe cât se aştepta iniţiatorul ei. Schimbarea mentalităţii britanicilor vizavi de hrană se face cu încetinitorul.
În urma intervievării a 2.000 de persoane, analiştii de la Mintel au ajuns la concluzia că tot ce a reuşit programul lui Jamie să facă este să oprească re­du­cerea numărului de copii care mănân­că în şcoli. Cu toate acestea, majoritatea copiilor încă îşi aduc pacheţele de acasă.
Unul dintre purtătorii de cuvânt ai asociaţiei care a realizat sondajul a afirmat: "Doar unul din cinci părinţi crede că mesele servite la cantinele şcolare sunt mai sănătoase decât înainte şi mai bune din punctul de vedere al calităţii, după întreaga campanie televizată a lui Jamie Oliver. Deşi unul din patru părinţi pare foarte mulţumit de noile reglementări privind mâncarea servită în şcoli, nu este un rezultat mulţumitor pentru campania lui Jamie sau pentru noua legislaţie, mai ales văzând preţul pe care îl plăteşte industria din domeniu".
Citeşte mai mult în articolul scris de Magda Cristina Ursache, publicat în Jurnalul Naţional din 2 noiembrie 2009

duminică, 1 noiembrie 2009

Mari "mărunţişuri" în bucătărie


În primele cinci minute ale apariţiei sale pe primul ecran, Jamie "mângâia" o pulpă de miel în timp ce o asezona cu un sos din salvie, usturoi şi rozmarin în ulei de măsline, preparat tot cu mâna. Probabil că primii lui telespectatori au suferit un şoc. Unii nu-şi puteau imagina un asemenea barbarism, alţii mureau de nerăbdare să încerce. În mod sigur nimeni nu mai făcuse aşa ceva. Regula generală era: "nu te juca cu mâncarea", nu? Dar pe Jamie ori nu îl interesa, ori nu avea habar de această regulă, pentru că era hotărât să se folosească de propriile mâini ori de câte ori se putea. Când turna ulei de măsline, măsura cantitatea unei linguri de ulei din ochi şi apoi punea degetul pe gura sticlei, pentru a opri lichidul. Amesteca salata cu mâinile, gusta mâncarea cu vârful degetului, storcea lămâile în palmă. Întrebat într-unul dintre episoade de un prieten de ce nu are un storcător de fructe, Jamie a spus că pur şi simplu nu avusese timp să-şi cumpere şi că oricum i se părea mai amuzant aşa. Regula lui pare să fie: "Joacă-te cu mâncarea!".
Tot în primele cinci minute de televiziune, Jamie a mai stârnit o curiozitate. "Ce e ustensila aceea neagră şi de unde poate fi cumpărată?", s-au întrebat toţi. Mojarul lui a devenit atât de popular, încât părea colegul lui de platou. Era mare, ieşea în evidenţă şi părea un obiect distractiv.
Citeşte mai mult în articolul scris de Magda Cristina Ursache, publicat în Jurnalul Naţional, Jurnalul de Duminică din 1 noiembrie 2009.

joi, 29 octombrie 2009

Surprizele toamnei


În decembrie 2004, românii făceau, în premieră, cunoştinţă la TVR 2 cu un bucătar blond, tânăr şi haios: Jamie Oliver. Documentarul, prezentat atunci în exclusivitate la TVR 2, a fost tradus "Poftă bună!", fiind primul din lunga serie care a continuat la acest post de televiziune.
De-a lungul anilor, documentarele cu şi despre Jamie Oliver au venit cu noi sezoane. Au fost episoade care s-au axat pe sugestii şi reţete pentru diverse ocazii, dar au fost şi documentare care au urmărit îndeaproape multitudinea de activităţi în care Jamie s-a implicat. Pe măsură ce popularitatea lui internaţională a crescut şi activităţile lui Jamie s-au extins, subiectele au căpătat diversitate, românii urmărind săptămânal "aventurile" reale ale unui personaj care a spart tiparele oricărei vedete tv.
Citeşte mai mult în articolul scris de Roxana Ioana Ancuţa, publicat în Jurnalul Naţional, Jurnalul TV din 30 octombrie 2009

miercuri, 28 octombrie 2009

Pui crocant cu roşii dulci


Comentariul lui Jamie: În cazul acestei reţete, combinarea ingredientelor durează doar câteva minute, dar în continuare trebuie gătite lent, la foc mic. Însă răbdarea vă va fi răsplătită din plin: ceea ce se întâmplă cu cele câteva ingrediente din vas e un adevărat miracol şi nu dă greş niciodată, aşa că e o mâncare bună de servit când aveţi musafiri.Pe scurt, pielea puiului devine minunat de crocantă, carnea se face moale şi lipicioasă şi se desprinde de pe os, iar roşiile se prăjesc încet şi formează un sos foarte gustos. Preparatul final poate fi folosit în salate calde, amestecat cu paste pappardelle fierte şi scurse ori consumat ca atare. E o reţetă nemaipomenită.
Ingrediente pentru 4 porţii: 4 pulpe de pui întregi, sare de mare şi piper negru proaspăt măcinat, o legătură mare de busuioc proaspăt, cu frunzele puse deoparte şi tulpinile tocate mărunt, două mâini mari de roşii cherry roşii şi galbene, tăiate pe din două, şi roşii ovale bine coapte, tăiate sferturi, o căpăţână de usturoi, un ardei iute roşu proaspăt, tocat mărunt, ulei de măsline, opţional: o cutie de 400 g de fasole cannellini, scursă, opţional: două mâini de cartofi noi răzuiţi de coajă.
Reţetă din volumul "Acasă la Jamie", Editura Curtea Veche, 2007
Publicată integral în Jurnalul Naţional, Jurnalul de Bucătărie din 29 octombrie 2009

The power of food


În ultimii zece ani, Jamie Oliver a cunoscut care este uriaşa putere a televiziunii. A înţeles că, "de pe sticlă", poate uşor să "manipuleze" publicul, devenind lider de opinie. Şi n-a lăsat să-i scape această uriaşă oportunitate. Însă, pentru el, "the power of media" a devenit imediat "the power of food".
Nu l-a interesat să se folosească de imensul său buget de imagine pentru a vinde mai multe copii ale cărţilor sale, ci a transferat acest excedent de popularitate în scopul schimbării mentalităţilor vizavi de hrană şi, bineînţeles, pentru a îmbunătăţi sănătatea semenilor. Şi n-a apăsat pe pârghie doar pentru a modifica gândirea "legiunilor" lui de fani. El a produs schimbări majore în politica şcolilor, a guvernanţilor, a corporaţiilor multinaţionale.
Citeşte mai mult în articolul scris de Magda Cristina Ursacbe, publicat în Jurnalul Naţional, Jurnalul de Bucătărie din 29 octombrie 2009

marți, 27 octombrie 2009

Provocări culinare pentru pofticioşi din lumea-ntreagă


Cum pentru mulţi dintre români nici o masă nu poate să fie desăvârşită fără măcar o bucăţică de carne, oricât de simplu sau de savant ar fi pregătită, partea a treia a volumului "Bucătarul se dezbracă... de secrete" le va merge la suflet.
Mai mult, constituie premisa pentru alcătuirea unei mese potrivite pentru un rege: câteva specialităţi de peşte, altele de fripturi, însoţite de garnituri ingenioase. Totul natural şi sănătos!
Reţetele nu au fost alese la întâmplare, ele servind întru totul spiritului campaniilor lansate de Jamie Oliver în Marea Britanie şi indirect în întreaga lume. Seria televizată "Jamie's fowl dinners", ceea ce s-ar putea traduce prin "Preparatele din pui ale lui Jamie", i-a introdus pe telespectatori în lumea mai puţin vizibilă a puilor din crescătorii, parcurgând mult prea scurtul drum al unei păsări de la eclozare şi până la instalarea în farfurii.
Citeşte mai mult în articolul scris de Simona Chiriac, publicat în Jurnalul Naţional din 28 octombrie 2009

Criza economică afectează campania lui Jamie Oliver pentru hrana şcolarilor

Recesiunea economică este o "lovitură sub centură" dată eforturilor lui Jamie Oliver de a schimba meniul din cantinele şcolare şi de a influenţa părinţii să dea copiilor lor o hrană sănătoasă.
Începută în urmă cu patru ani, campania lui Jamie - care a însemnat atât un show gastronomic: "Jamie's School Dinner", cât şi strângerea de semnături pe o petiţie privind schimbarea legislaţiei în domeniu, precum şi lobby-ul personal făcut pe lângă oamenii politici - nu a înaintat atât de mult pe cât ar fi vrut el. Creşterea preţului alimentelor a dus la creşterea costurilor pentru o hrană sănătoasă. Şi aici s-a intrat într-un cerc vicios: pune preţ mai mare pentru mesele de la şcoală şi imediat părinţii vor vota cu picioarele, alegând să-şi scoată copiii din program, decât să dea câteva pence în plus.
Citeşte mai mult în articolul scris de Magda Cristina Ursache, publicat în Jurnalul Naţional din 27 octombrie 2009

duminică, 25 octombrie 2009

Gordon Ramsay vs Jamie Oliver


Jamie era un puşti blondin şi haios căruia îi plăcea să gătească pentru prieteni şi să se distreze, făcând asta. Gordon era un bărbat ambiţios, cu planuri mari, care încerca să-şi deschidă primul restaurant. Dar amândoi aveau ceva în comun: pasiunea lor pentru gătit.
Referindu-se la sine, într-un interviu, Gordon Ramsay spunea: "Nu poţi pur şi simplu să faci lucruri excelente şi geniale fără să fii şi tu aşa". Evident, modestia nu este una dintre trăsăturile sale. Dar nici nu are de ce să fie modest. Cu un lanţ de restaurante şi hoteluri în toată lumea şi fiind şi unul dintre puţinii bucătari ai căror restaurante au trei stele Michelin, Ramsay se plasează pe locul trei în topul celor mai bogaţi bucătari din lume, cu o avere estimată la aproximativ 100 de milioane de lire sterline. Este, în ziua de astăzi, unul dintre cei mai renumiţi bucătari brita­nici. Dar nu putem spune cu certitudine dacă este şi unul dintre cei mai populari. Acest titlu pare să fie mai degrabă rezervat pentru Jamie Oliver.
Citeşte mai mult în articolul scris de Magda Cristina Ursache, publicat în Jurnalul Naţional din 26 octombrie 2009

sâmbătă, 24 octombrie 2009

Jamie Oliver, actor în "Ratatouille"

Când, în urmă cu doi ani, apărea în cinematografe filmul de desene animate "Ratatouille", mulţi s-au grăbit să-l asemene pe micuţul şobolan bucătar cu un personaj din lumea gastronomică (reală), şi anume cu Jamie Oliver. Dacă vă întrebaţi ce anume i-ar face pe unii să spună aşa ceva, gândiţi-vă numai la mesajul promovat de amândoi: "Oricine poate să gătească!".
Deşi multă lume nu ştie, Jamie a avut o legătură mult mai mare cu acest film decât un simplu mesaj; el chiar şi-a împrumutat vocea pentru unul dintre ele. El a dublat vocea unui personaj, pentru varianta filmului care s-a difuzat în Marea Britanie. Este posibil ca prezenţa lui Jamie Oliver în film, fie chiar şi pentru câteva replici, să fi fost o simplă strategie de marketing, înaintea premierei londoneze care a avut loc la 12 octombrie 2007. Dar cu siguranţă pe Jamie asta l-a marcat foarte mult. Atât de mult încât a şi creat propria sa reţetă de ratatouille, pe care a postat-o pe site-ul său oficial...
SPAIMA BUCĂTARILOR
"Am primit, probabil, cel mai nefericit personaj", afirma el într-un interviu, referindu-se la mustăciosul inspector sanitar pe care l-a adus la viaţă. "Este foarte diferit de mine. E total plictisit de viaţă. A fost prima oară când am fost rugat să fac ceva ce nu mă reprezintă".
Citeşte mai mult în articolul scris de Magda Cristina Ursache, publicat în Jurnalul Naţional, Jurnalul de Duminică din 25 octombrie 2009

Jamie Oliver: Unii adoră să tureze motoarele, mie îmi place să fac pâine!


Fie că pregăteşte o prăjitură cu ciocolată sau o simplă pâine, Jamie Oliver are pentru fiecare reţetă o poveste amuzantă de spus.
Jamie Oliver a fost dintotdeauna un tip cu carismă. Învăţat încă de mic să-i facă pe clienţii care veneau la pub-ul familiei să se simtă bine şi alegând o profesie ce implică lucrul în echipă, s-a format ca un adevărat "om de lume". Iar asta îi iese prin toţi porii. Îi place să stea de vorbă cu oamenii, să afle, să cunoască. Cel mai bine se simte când este înconjurat de familie şi de prieteni. Şi nu conteneşte niciodată cu vorbitul; acesta este un fapt dovedit.
"Când lucram în Franţa, brutarii obişnuiau să frământe aluatul foarte repede, erau foarte buni. Iar când am învăţat să fac pâine cu un italian pe nume Genaro - care face o pâine fantastică! -, m-a oprit brusc când am început să-i ameţesc aluatul: «Nu, Jamie, nu o face aşa!». A venit lângă mine, a început să frământe aluatul cu mişcări foarte lente şi mi-a spus: «Ştii, a face pâine e cam acelaşi lucru cu a face dragoste cu o femeie frumoasă. Trebuie să o tratezi cu blândeţe şi să fii viguros doar în punctele în care trebuie». A fost fantastic!".
Citeşte mai mult în articolul scris de Magda Cristina Ursache, publicat în Jurnalul Naţional din 24 octombrie 2009

Jamie Oliver mania


Cărţile lui Jamie, "The Naked Chef" şi "The Return of the Naked Chef" s-au vândut în peste trei milioane de exemplare în întreaga lume. Prima a trecut direct pe primul loc în lista bestselleurilor din San Francisco, spre marea uimire a lui JamieCuceritorul celei mai mari bucătării: bucătăria lumii!
"Important este doar să ştii de unde pleci", spunea Jamie Oliver. Vedetă locală, naţională şi apoi internaţională, Jamie a transformat emisiunea sa "The Naked Chef" într-una dintre cele mai de succes emisiuni exportate de BBC, fiind transmisă în peste 50 de ţări din toată lumea, lista fiind mereu în continuă creştere.
BUCĂTĂRIA ENGLEZEASCĂ VS BUCĂTĂRIA FRANŢUZEASCĂ.
Din New York şi până în Noua Zeelandă, seria are un succes nebun. Audienţa din Israel creşte constant în timpul difuzării emisiunii, dar până şi ţări renumite pentru excelenţa lor culinară, ca Franţa şi Italia, o urmăresc.
Citeşte mai mult în articolul scris de Roxana Ioana Ancuţa, publicat în Jurnalul Naţional, Jurnal TV din 23 octombrie 2009

Limbă-de-mare prăjită în trei feluri

Comentariul lui Jamie: Limba-de-mare este delicioasă prăjită şi condimentată cu pancetta afumată şi rozmarin sau cu roşii dulci şi oţet balsamic.
Gătită cu aceste arome pe un strat de cartofi, o mâncare simplă capătă o nouă dimensiune. Rezultatul final arată fantastic, iar cel mai bun lucru este că o puteţi face să pară ceva total diferit în fiecare săptămână, schimbând ingredientele cu care o asezonaţi! În Italia, limba-de-mare se găteşte de obicei întreagă şi este dusă direct la masă, ca să se servească fiecare după dorinţă. Carnea albă, delicioasă, se desprinde uşor de pe oase. Dacă este gătit întreg, peştele va fi mult mai zemos şi mai gustos.

Reţetă publicată integral în Jurnalul Naţional, Jurnalul de Bucătărie din 22 octombrie 2009

Paste, peşte şi fructe de mare

Jurnalul Naţional şi Curtea Veche Publishing vă invită mâine, 23 octombrie, într-o nouă aventură culinară cu Jamie Oliver. Pastele (farfalle şi tortellini), peştele şi fructele de mare vor intra în bucătăria noastră, în combinaţii precum: farfalle cu anghinare, parmezan, usturoi şi smântână, tortellini cu dovleac picant, busuioc şi ricotta asezonate cu verdeţuri crocante, farfalle cu sos rapid de roşii sau scoici la tigaie cu şuncă crocantă, salvie, linte şi salată verde şi păstrăv la cuptor cu cimbru.

Citeşte mai mult în articolul scris de Carmen Drăgan, publicat în Jurnalul Naţional, Jurnalul de Bucătărie din 22 octombrie 2009

Crabul de Bridlington

Lanţul de restaurante "Jamie's Italian" al cunoscutului chef şi vedetă de televiziune Jamie Oliver a fost creat special pentru "a aduce la masa oamenilor obişnuiţi tot ce este mai bun la un prânz de nivel înalt, însă la preţuri rezonabile".
Pastele, peştele şi fructele de mare se numără printre delicatesele cele mai căutate de oaspeţii restaurantului, iar pentru că Jamie este un fan al crabului de Bridlington (Bridlington este un cunoscut oraş de pescari în Marea Britanie), el a introdus în meniu şi deliciosul fruct de mare.
Jamie a anunţat recent că cinci dintre maeştrii bucătari de la restaurantele sale au în meniu crab murat. Asta spre bucuria pescarilor din Bridlington. "Am fost surprinşi când am aflat că Jamie Oliver a pus crabul murat de Bridlington în meniu, trebuie să-i mulţumim pentru asta", a declarat presei Garry Hodgson, care, împreună cu fratele său, John conduce Venture Seafood, o firmă bazată pe procesarea şi comercializarea produselor culinare marine.

Citeşte mai mult în articolul scris de Simona Chiriac şi Tudor Cireş, publicat în Jurnalul Naţional, Jurnalul de Bucătărie din 22 octombrie 2009

Un bărbat pe cinste pregăteşte pastele cu dragoste

Cu verva lui obişnuită, Jamie Oliver îi învaţă să gătească, deopotrivă, pe specialiştii din domeniul gastronomiei şi pe oamenii obişnuiţiCel mai îndrăgit bucătar din Marea Britanie, vedetă tv, autor a numeroase best-seller-uri şi, uneori, şi baterist într-o formaţie rock... Jamie Oliver a intrat şi în bucătăria noastră. Săptămâna aceasta gătim împreună paste, peşte şi fructe de mare.
Jamie e bun la casa omului, "un bărbat pe cinste" cum l-a lăudat soacra lui. Aşa că prezenţa lui în bucătăria noastră (fie ea şi doar prin cartea "Bucătarul se dezbracă... de secrete") este binevenită.

Citeşte mai mult în articolul scris de Carmen Drăgan, publicat în Jurnalul Naţional din 21 octombrie 2009

Primele 350.000 de autografe


Pentru Jamie Oliver, contactul direct cu cei care i-au cumpărat cartea şi îi folosesc reţetele este o mare bucurieÎn primăvara anului 1999, un tânăr blond şi subţirel se strecura pe uşa librăriilor londoneze pentru a semna pe pagina de gardă a exemplarelor din prima sa carte. Fanii - şi mai ales fanele - erau în extaz. Cu "The Naked Chef", Jamie Oliver devenea cel mai tânăr autor (celebru) de cărţi de bucate din Marea Britanie.
Nu trecuseră decât câteva luni de când, dintr-un simplu bucătar la River Café, se transformase peste noapte în vedetă de televiziune. Şi nu oriunde, ci la BBC. La numai 24 de ani, Jamie Oliver era deja un "fenomen gastronomic" în Marea Britanie. Show-ul său, "The Naked Chef", se bucura de un succes enorm. Secretul lui consta în debarasarea de reguli şi abordarea gătitului cu entuziasm, pasiune şi simplitate. Iar pentru că acest entuziasm devenea contagios, un nou proiect a fost lansat: o carte de bucate.

Citeşte mai mult în articolul scris de Magda Cristina Ursache, publicat în Jurnalul Naţional din 20 octombrie 2009

Jamie pune America la slăbit

După succesul seriei televizate "Jamie's American Roadtrip" ("Călătorie de-a lungul Americii") şi lansarea unei cărţi - "Jamie's America", carismaticul bucătar englez revine peste Ocean pentru a filma (între septembrie şi noiembrie) şase episoade nou-nouţe ce au stârnit deja entuziasm, dar şi aprigi controverse.
"Revoluţia culinară a lui Jamie Oliver" are ca punct de pornire localitatea Huntington din Virginia de Vest, unde obezitatea atinge cote alarmante.
CASA ALBĂ
Susţinerea lui Jamie vine însă de la... nivel înalt. Prima Doamnă, Michelle Obama, a iniţiat, încă de la instalarea ei la Casa Albă, un ambiţios program prin care naţiunea americană să redescopere virtuţile alimentaţiei sănătoase şi ale ingredientelor naturale. Nu trebuie uitată sera de legume de la Casa Albă (acestea fiind folosite pentru prepararea meniurilor din cadrul evenimentelor găzduite aici), programele educaţionale din şcoli sau acţiunile de binefacere.

Citeşte mai mult în articolul scris de Simona Chiriac, publicat în Jurnalul Naţional din 19 octombrie 2009

Atacul clonelor


Dezinvolt, intuitiv, creativ, plin de energie şi de entuziasm. Lucrează cu cele mai naturale ingrediente, foloseşte tehnicile simple de preparare a bucatelor, însă rezultatul este întotdeauna unul de mare clasă, care îi lasă "bouche-bée" până şi pe marii bucătari ai ţării şi ai lumii. Imaginea lui de puşti dezinvolt este foarte iubită de clienţii localului ţinut de tatăl său...
Dragoş
Este fiul cel mic al unuia dintre bucătarii-şefi cei mai titraţi din România, Ştefan Bercea, de la Cabana Vânătorilor din Predeal. La 18 ani, obţinea medalia de bronz la Olimpiada de Gastronomie.
Ovidiu
Ce îl deosebeşte pe Ovidiu Septar, din Sfântu Gheorghe, de alţi băieţi de 12 ani este faptul că el tocmai a câştigat o medalie de aur la Concursul Internaţional de Gastronomie "Balada Nej" de la Constanţa, unde Ovidiu a concurat cot la cot cu maeştri bucătari din întreaga lume, în competiţia rezervată seniorilor, adjudecându-şi primul loc la clasa "Preparate din peşte".
Jamie, originalul...
Ca şi Dragoş şi Ovidiu, Jamie Oliver a copilărit în... bucătărie. Părinţii săi aveau un han - The Cricketers - într-un sătuc liniştit din comitatul Essex. La Clavering - care este şi locul naşterii celui mai celebru bucătar britanic contemporan - tradiţia de hangii a familiei era foarte veche.
Citeşte mai mult în articolul scris de Simona Lazăr şi Tudor Cireş, publicat în Jurnalul Naţional, Jurnalul de Duminică din 18 octombrie 2009

Ingrediente marine eco

În meniul celor patru restaurante Fifteen (din Londra, Cornwall, Amsterdam şi Melbourne) se află preparate cu ingrediente marine "prietenoase" cu mediul înconjurător.
Fiind denumite produse eco, acestea au fost pescuite în condiţii speciale, astfel încât să se păstreze întru totul diversitatea şi bogăţia vieţii marine. Peştele care poartă eticheta albastră MSC (Marine Stewardship Council) poate fi urmărit de-a lungul drumului său din mare în... farfurii. Acest program încurajează oamenii să urmărească produsele MSC atât în magazinele pescăreşti, cât şi în restaurante.
Citeşte mai mult în articolul scris de Simona Chiriac, publicat în Jurnalul Naţional din 16 octombrie 2009

Schimbări în şcoli

Revoluţia culinară iniţiată de Jamie Oliver în şcolile britanice impune schimbări radicale. Începând cu anul 2011, copiii cu vârste între 11 şi 14 ani vor participa obligatoriu la lecţii de gastronomie (la fel cum fac în prezent elevii de la ciclul primar), în care vor fi învăţaţi cum se pot prepara reţete ieftine, simple, folosind ingrediente naturale. De asemenea, părinţii pot sugera reţete sănătoase sau versiuni ale celor clasice, care pot fi gătite de copii, "plăcinta păstorului" sau "mere coapte cu sos de fructe" putând fi astfel de variante.
Guvernul va aloca anual suma de 2,5 milioane de lire care să acopere costul echipamentelor necesare utilării adecvate a bucătăriilor din şcoli. De asemenea, peste 800 de profesori vor participa la cursuri de perfecţionare în gastronomie. Secretarul de stat Ed Balls motiva astfel acţiunile departamentului său: "Să termini şcoala ştiind să găteşti preparate pornind de la zero, din ingrediente naturale, este o îndemânare pe care ar trebui să o aibă toţi tinerii. Nu ne gândim la cursuri pentru maeştri bucătari, dar este corect ca elevii să înveţe tehnicile de bază şi să înceapă acasă să gătească mai întâi alături de părinţi, apoi singuri".
Citeşte mai mult în articolul scris de Simona Chiriac, publicat în Jurnalul Naţional din 16 octombrie 2009

Noul trend: Jamieoliverizarea

Nu ştim să fi prins un cuvânt mai repede decât acesta. L-a rostit cineva pe la începutul toamnei, iar acum a făcut deja înconjurul planetei. Jamieoliverizarea. Om de acţiune, bucătarul britanic Jamie Oliver a devenit substantiv comun prin adăugarea unui sufix care sugerează acţiunea: Jamieoliverizarea. Sau transformarea lumii tale în ceva mai bun, prin implicare directă, energică şi, uneori, puţin donquijotescă. (Don Quijote! Aha, iată încă un personaj care a devenit substantiv comun!)
În perspectiva viitoarei perioade electorale, conservatorii vor să-i facă pe britanici să creadă că ei gândesc în politică la fel cum gândeşte Jamie Oliver în bucătărie. Jamie este "mascota" lui Cameroon şi a echipei conservatoare şi asta nu înseamnă că s-au pus bazele unui club de gătit. Pur şi simplu, ei pornesc prin a recunoaşte meritele tânărului şi neobositului bucătar britanic: "Jamie Oliver este cel care ne-a spus cum trebuie să mâncăm. Marca Jamie Oliver e verde şi organică. El este universal." Prin transfer, asta e ceea ce conservatorii lui Cameroon încearcă să facă din imaginea partidului lor. Jamieoliverizarea politicii, cum spun ei. Adică: "Acum o să punem nu oţet din malţ, ci oţet balsamic".
Citeşte mai mult în articolul scris de Tudor Cireş şi Simona Lazăr, publicat în Jurnalul Naţional din 16 octombrie 2009

Jamie Oliver, regele bucătar

De ani buni, Jamie Oliver face de toate: conduce un restaurant, realizează emisiuni şi documentare pentru televiziune, se implică în politică şi în schimbarea alimentaţiei şcolarilor, scrie cărţi, face reclame comerciale, are grijă de familie, de prieteni, de tinerii dezavantajaţi şi, mai nou, s-a axat pe grădinărit şi pe cultivarea propriilor legume şi ingrediente. Cum spune chiar el, este "un tip hiperactiv" şi nu poate sta degeaba.
În 2002 a venit cu ideea de a da o şansă tinerilor cu situaţii sociale dificile. Proiectul lui a putut fi urmărit în 2008 la TVR 2 în seria Ucenicul lui Jamie. Fie că a fost vorba de foşti hoţi de buzunare sau de maşini, de tineri dependenţi de droguri sau alcool sau de mame singure fără o meserie, Jamie le-a dat tuturor şansa de a învăţa tainele bucătăriei de calitate şi posibilitatea de a se califica într-o meserie apreciată şi căutată.
A apărut astfel primul restaurant Fifteen.
Citeşte mai mult în articolul scris de Roxana Ioana Ancuţa în Jurnalul Naţional, Jurnal TV din 16 octombrie 2009

Telegramă din bucătărie

Recunosc că întotdeauna mi-au plăcut bucătăriile. Nu ştiu de ce, dar în bucătărie se nasc cele mai interesante conversaţii, în jurul celei mai reuşite cafele.
Bucătăria, pur şi simplu ca loc, deoarece ca spaţiu de desfăşurare a calităţilor gospodăreşti sincer vă mărturisesc că în afară de mămăliguţă, tocăniţă, salată orientală (de fapt multe salate), spaghete, o ciorbă nedefinită şi sandviş-uri (conform principiului uneori întâlnit prin filmele americane: "Vai, să vezi ce sandviş bun cu brânză ştiu să fac") altceva nu prea ştiu să pregătesc.
La fel de sincer vă zic că îl invidiez pe Jamie Oliver - subiectul central al rubricii "Special" de astăzi. Tipul se mişcă. E capabil să îţi vorbească despre fashion în timp ce pregăteşte o omletă, de fapt el poate face dintr-o omletă Regina Omletelor şi tocmai de aceea se poate spune că este nu un bucătar, ci un trendmaker.
Citeşte mai mult în articolul scris de Roxana Roseti, în Jurnalul Naţional, Jurnalul de Duminică din 11 octombrie 2009

Aniversare la fermă


Auzisem de Jamie Oliver, îi văzusem cărţile prin librării, iar într-o zi, butonând telecomanda, l-am văzut pe blondul bucătar gătind la o fermă dezafectată din Italia, pentru prietenii lui. M-a frapat cât de uşor pregătea totul, parcă în joacă, la fel de uşor cum se şi împrietenea cu oamenii.
Cred că alesese ca loc de a-şi sărbători ziua de naştere ferma tocmai pentru că era un spaţiu generos, unde urmau să încapă toţi cunoscuţii săi. M-am gândit atunci că Jamie pare a avea mai degrabă sânge latin, şi nu britanic, în vine. Mi-ar fi plăcut să-l cunosc mai îndeaproape, să aflu de unde i se trage pasiunea pentru bucătărit şi plăcerea împărtăşirii, fără de care parcă bucatele nu au acelaşi gust.
Citeşte mai mult în articolul scris de Carmen Drăgan, publicat în Jurnalul Naţional, Jurnalul de Bucătărie din 15 octombrie 2009

Bucătar pe alte continente

Călătoriile culinare sunt fără doar şi poate cele mai interesante experienţe. Stiluri diferite, ingrediente senzaţionale, oameni aparte, atât de diferiţi, încât poveştile lor de viaţă reprezintă de fapt câte o călătorie în sine.
Jamie Oliver a pornit mai întâi să "guste" Australia, animat de dorinţa de a împărtăşi şi altora crezul său. "Jamie's Kitchen Australia" (cele zece episoade ale seriei au fost difuzate în 2006) a fost de fapt un proiect educativ.
Cea mai recentă călătorie a gusturilor a fost însă în America. "American road trip" (realizat în 2009) este în acelaşi timp un jurnal de călătorie, dar şi unul culinar. O îmbinare fericită de senzaţii olfactive şi gustative. "Mulţi oameni cred că mâncarea americană înseamnă numai burgeri, cartofi prăjiţi, toate în porţii uriaşe. Dar este mult mai mult în această ţară. Vreau să trec dincolo de stereotipuri şi să încerc adevăratul gust al Americii", spunea Jamie la începutul seriei.
Citeşte mai mult în articolul scris de Simona Chiriac, publicat în Jurnalul Naţional, Jurnalul de Bucătărie din 15 octombrie 2009

Limbajul lui Jamie: accesibil şi relaxat


Un atuu foarte important al lui Jamie este modul expresiv în care vorbeşte. Cuvintele lui înfloresc, ideile prind viaţă, iar oamenii, ascultându-l, se pun în mişcare, fiind impulsionaţi să gătească.
Prin forţa cuvântului, bucătarul îşi ia telespectatorii din faţa televizorului şi îi îndreaptă spre bucătărie. Sau îi face să-şi instaleze un televizor şi în bucătărie, pentru a putea găti în acelaşi timp cu Jamie.Despre modul său lejer de a comunica, Jamie afirma: "Nu trebuie să mă străduiesc prea mult. Deschid gura şi cuvintele ies, pur şi simplu". Vocabularul lui este plin de cuvinte colorate, precum pukka (autentic, de primă calitate), clobber (a strivi cu forţa) sau malarkey (aiureală). Termenii aceştia au intrat repede în uzul ascultătorilor, deşi înainte erau complet necunoscuţi.
Citeşte mai mult în articolul scris de Carmen Drăgan, publicat în Jurnalul Naţional, Jurnalul de Bucătărie din 15 octombrie 2009

În lumea bliţurilor

A participat la diverse evenimente din înalta societate, a fost solicitat la marile dineuri, iar cea care l-a ajutat să cucerească America a fost chiar... Oprah.
Rând pe rând, mari vedete au dat mâna cu Jamie. În cadrul unei gale organizate la Palatul Regal al Marii Britanii - dedicată lui Roger Moore -, "bucătarul şugubăţ" a primit Premiul MBE (atribuit celor care întreprind afaceri de succes pe cont propriu) şi a prezentat câteva reţete marelui cântăreţ Sting şi fotbalistului David Beckham. Jamie şi-a mai făcut apariţia alături de Sting şi la Premiile MTV.
Treptat, a devenit o prezenţă constantă în lumea "bliţurilor".
Citeşte mai mult în articolul scris de Anca Alexe, publicat în Jurnalul Naţional, Jurnalul de Bucătărie din 15 octombrie 2009

Jamie. Un tip cool(inary)!


Există bărbaţi cu date de nonsexysimboluri care au succes şi farmec.
Mulţi se întreabă cum fac. Nu fac. Există. Sunt ei înşişi. Şi, ca să ne mulăm pe vremuri, s-ar putea spune că sunt cool!Fără a avea aerul de "sunt o divă, şi asta vine din interior", Jamie Oliver este băiatul pe care toate mamele - atât englezoaice, cât şi din alte colţuri ale lumii - şi l-ar dori drept soţ pentru fiicele lor (nici o şansă, este căsătorit, dar cum pentru toate mamele din lume, şi nu numai, speranţa moare ultima...). Figura lui este pe placul celor dornici de oameni "de casă", "domestici", are un "nu ştiu ce" şi "un nu ştiu cum" ce dă falsa impresie de bărbat bun la toate, care stă acolo unde îl pui.
Citeşe mai mult în articolul scris de Roxana Roseti, publicat în Jurnalul Naţional, Jurnalul de Bucătărie din 15 octombrie 2009

Pui dulce-acrişor la cuptor


Comentariul lui Jamie: Este o mâncare fantastică, cu o aromă foarte delicată, dulce-acrişoară. Are ceva reconfortant şi profund, fiind ideal de consumat în lunile reci ale anului. Dacă nu găsiţi pui mici de tot, folosiţi un pui mare - singura diferenţă este că prepararea va dura ceva mai mult. Mâncarea e delicioasă, servită cu verdeţuri şi piure cu ulei de măsline.
Ingrediente pentru 4 porţii: o portocală tăiată în sferturi, două batoane de scorţişoară, rupte în două, 6 fire de rozmarin, 4 puişori, preferabili ecologici, ulei de măsline, 2 cubuleţe de unt, 2 cepe roşii curăţate şi tăiate solzişori, 4 tulpini de ţelină, o conservă (280 g) de roşii uscate la soare, scurse de ulei, 3 pahare de vin Chianti, 6 linguri oţet de vin roşu, o mână de stafide, o mână de seminţe de pin, 16 felii subţiri de pancetta afumată.
Preparare: Încingeţi cuptorul la 200 grade C. Umpleţi fiecare puişor cu un sfert de portocală, o jumătate de baton de scorţişoară şi un fir de rozmarin.
Reţetă din volumul "Să gătim cu Jamie", Editura Curtea Veche, 2007
Publicată integral în Jurnalul Naţional, Jurnalul de Bucătărie din 15 octombrie 2009

Campanie-şoc împotriva crescătoriilor de pui

Devenit faimos în întreaga lume nu doar pentru talentul într-ale bucătărelii, ci şi pentru promovarea hranei sănătoase şi a unor cauze de impact social, Jamie Oliver a pus tunurile pe bateriile avicole din Marea Britanie, unde puii cresc în condiţii greu tolerabile privirii şi mirosului. "Este absolut dezgustător aici, iar duhoarea este complită. De ce-ar vrea cineva să mănânce aceste păsări care calcă-n propriile materii fecale?", s-a întrebat Jamie în faţa camerelor de luat vederi care l-au însoţit într-o vizită la o crescătorie de pui.
Faimosul bucătar le-a dezvăluit britanicilor toate "secretele" sordide din bateriile avicole, de la lipsa de spaţiu şi lumină până la felul în care sunt sacrificate păsările, într-o emisiune în trei părţi difuzată anul trecut de Channel 4.
Citeşte mai mult în articolul scris de Irina Cristea, publicat în Jurnalul Naţional, Jurnalul de Bucătărie din 15 octombrie 2009

Un "chef" pe Downing Street

Despre Jamie Oliver şi meniurile sale pot vorbi şi foştii sau actualii ocupanţi ai locuinţei din Downing Street, numărul 10, reşedinţa primului-ministru al Marii Britanii. Tony Blair şi preşedintele Consiliului Italian, Massimo d'Alema, au servit aici, în 2000, o masă pregătită de Jamie Oliver, pentru ca în 2003 premierul britanic să repete experienţa, în compania premierului irlandez Bertie Ahern.
EXAMEN CU OBAMA
Imposibil ca preşedintele Barack Obama să nu fie sensibil la bucătăria celui care şi-a pus în gând, cum scriau ziarele, "să slăbească America"! Jamie şi Obama s-au aflat faţă în faţă cu ocazia summit-ului G20, care a avut loc în aprilie 2009, la Londra. În aceeaşi locuinţă din Downing Street, la numărul 10, şeful Casei Albe şi soţia lui, Michelle, alături de premierul britanic, Gordon Brown, de cancelarul german, Angela Merkel, şi de preşedintele rus, Dmitri Medvedev, au putut gusta din meniul propus de Jamie Oliver, ajutat de opt dintre bucătarii săi de la nu mai puţin celebrul restaurant londonez Fifteen. Lista-meniu a cuptins, în deschidere, somon de Shetland şi legume de Sussex cu usturoi Elwy Valley şi pâine irlandeză de casă.
Citeşte mai mult în articolul scris de Tudor Cireş, publicat în Jurnalul Naţional, Jurnalul de Bucătărie din 15 octombrie 2009

Revoluţia culinară a început în şcoală

În anul 2005, elevii britanici s-au aflat sub semnul revoluţiei. Nu s-a vârsat sânge, nu au curs lacrimi, ci... s-a mâncat sănătos şi corect. Campania lansată de Jamie Oliver - "Hrăneşte-mă mai bine!" - a reprezentat un adevărat punct de cotitură pentru elevi şi nu numai.
Au fost reorganizate cantinele şcolare şi s-au îmbunătăţit meniurile servite, s-au organizat cursuri de perfecţionare pentru bucătărese şi, foarte important, a determinat autorităţile publice să ia măsuri. 280 milioane de lire au fost cheltuite pentru îmbunătăţirea prepartelor servite în şcoli, sau recent, 150 de milioane de lire au fost alocate pentru a se asigura că fiecare şcoală secundară va avea inclusă în curriculum lecţii de gătit începând cu anul 2011.
Ceea ce a fost la început doar un manifest (născut dintr-un puternic sentiment de revoltă împotriva preparatelor nesănătoase pe care copiii erau nevoiţi să le mănânce în şcoli), a devenit o mişcare naţională ce a depăşit încet, dar sigur, graniţele Marii Britanii. "Am vrut să dovedesc că pentru acelaşi preţ ca al unei pungi cu chipsuri, de doar 37 de pence, se poate pregăti o masă bine gătită, hrănitoare", spunea Jamie.
Citeşte mai mult în articolul scris de Simona Chiriac, publicat în Jurnalul Naţional, Jurnalul de Bucătărie din 15 octombrie 2009

Oraşul Metabolic


Imaginativ, creativ, înnoitor, Jamie Oliver este imaginea militantului prin excelenţă. Oricare ar fi cauza pentru care intră în luptă, are energia şi carisma necesare pentru a face orice proiect să reuşească. Iar atunci când întâlneşte o idee bună - chiar dacă nu îi aparţine - se ataşează de ea şi se implică activ.
Este şi cazul experimentului numit "MetaboliCity" - numit astfel după viziunea oraşului care îşi metabolizează resursele, le devorează şi "scuipă" resturile, pentru ca să o ia apoi de la capăt. Totul porneşte de la ideea că orice sămânţă poate să rodească şi orice plantă poate să crească într-un pat germinativ care foloseşte resurse pe care oraşul, altminteri, le consideră simple reziduuri.
Reciclarea acestor resurse este de două ori "eco", o dată pentru că este epurată zona, a doua oară pentru că rezultatul este o... recoltă oarecare de legume şi verdeţuri proaspete, după care nu trebuie să alergi până la piaţă, pentru că le-ai crescut tu însuţi în "ferma de la fereastră". Jamie a anunţat recent implicarea restaurantului său Fifteen în acest generos proiect lansat de Central Saints Martins College of Art&Design.
Citeşte mai mult în articolul scris de Tudor Cireş, publicat în Jurnalul Naţional, Jurnalul de Bucătărie din 15 octombrie 2009

Chiftele de dovlecei


Comentariul lui Jamie: Este o reţetă pe care am învăţat-o relativ recent. Nu eram sigur dacă o să meargă, dar a mers şi am fost foarte încântat de rezultate. Dacă o preparaţi cum trebuie, veţi obţine un amestec delicios de dovlecei, crocanţi în exterior, dar moi şi fragezi în interior. Mie îmi place să îi mănânc ca atare sau pe un platou cu gustări, alături de brânză feta şi roşii bine coapte sau cu friptură de porc, cu pui sau cu peşte. Este o mâncare de vară nemaipomenită.
Ingrediente pentru 4 porţii:
4 dovlecei, un ou ecologic mare, o linguriţă cu piper alb, o lingură cu vârf cu făină cernută, un ardei iute roşu, curăţat de seminţe şi tocat mărunt, frunzele tocate de la o legătură de mentă proaspătă, lămâie curăţată de coajă şi tăiată în sferturi, o mână bună cu parmezan proaspăt ras, sare de mare, ulei de măsline, o jumătate de linguriţă cu chimion.
Preparare: Îndepărtaţi capetele dovleceilor şi tăiaţi-i în sferturi, pe lungime. Înlăturaţi mijlocul alb şi pufos cu ajutorul unui cuţit. Apoi tăiaţi dovleceii beţişoare, fără să vă faceţi prea multe griji cu privire la formă - nu trebuie să fie perfect regulate.
Reţetă din volumul " Să gătim cu Jamie", Editura Curtea Veche, 2007
Publicată integral în Jurnalul Naţional, Jurnalul de Bucătărie din 15 octombrie 2009

Gătiţi cu Jamie până la 75 de ani şi după


În "Să gătim cu Jamie", carte apărută în 2007, în traducere, la Editura Curtea Veche, avem o imagine destul de corectă a bibliei gastronomice a celui supranumit "The Naked Chef". Sau bucătarul dezbrăcat... de secrete, evident. "Indiferent dacă aţi mai gătit sau sunteţi un novice în acest domeniu, vreau să vă ofer o fărâmă din cursul nostru de bucătărie de la Fifteeen" - scrie Jamie în prefaţă. Ce cuprinde cartea lui Jamie? O serie de reţete extraordinare, care surprind, în primul rând, prin simplitate. În cursul său de artă culinară, Jamie îşi încurajează elevii să încerce mereu ceva nou, să se familiarizeze cu câteva tehnici simple şi să facă alegeri în cunoştinţă de cauză. Tot astfel îşi tratează cititorii: "Vă voi trata ca pe un elev al meu şi vă voi învăţa cum să gătiţi cu îndemânare". Dezvoltându-şi teoria că fiecare om poate învăţa să gătească, dacă vrea, în câteva ore, Jamie se străduieşte să pună la îndemâna fiecăruia o tehnică de preparare a hranei şi, mai mult decât atât, un stil corect de viaţă.
"Să găteşti, spune el, nu e un lucru greu sau rezervat unei elite. Gândiţi-vă puţin: dacă aveţi noroc, veţi trăi în jur de 75 de ani şi în fiecare zi veţi lua trei mese; aşa că ar fi bine să învăţaţi să gătiţi cum trebuie şi cu plăcere!"
Citeşte mai mult în articolul scris de Tudor Cireş, publicat în Jurnalul Naţional, Jurnalul de Bucătărie din 15 octombrie 2009

Gata în 20 de minute!


Dintre toate "maladiile" timpului modern, lipsa de timp pare să fie cea mai acută. Nu ne mai rămâne vreme să ne bucurăm de un răsărit de soare, de zâmbetul unui copil şi, din păcate, o spune şi Jamie Oliver, nu mai avem vreme să ne gătim singuri acea mâncare delicioasă după care tânjim de când, copii fiind, încă ne delectam cu bucatele bunicii.Pentru cei care nu au destul timp să gătească, Jamie a redactat un capitol special, într-una dintre ultimele sale cărţi, "Ministry of Food", reţete uşor de pregătit, în numai 20 de minute. Pe de o parte, a căutat să găsească maniera rapidă de a găti preparate clasice, pentru care, îndeobşte, ai nevoie de mai mult decât cele 20 de minute promise, iar pe de altă parte, o spune singur, unele dintre aceste reţete rapide sunt dintre cele care oricum nu necesitau un timp prea mare de preparare - este vorba despre multe preparate italiene cu paste, despre salate sau despre mâncăruri cu peşte. Sunt mâncăruri numai bune pentru un prânz sau o cină în doi (singurătatea nu e bună niciodată, mai ales dinaintea unei farfurii cu mâncare!). Sunt soluţii pentru bucătari începători, dar mai ales pentru oameni ocupaţi.
Citeşte mai mult în articolul scris de Tudor Cireş, publicat în Jurnalul Naţional, Jurnalul de Bucătărie din 15 octombrie 2009

Minunea de la Rotherham


Într-o lume dominată de junk-food, Jamie Oliver pledează pentru o masă sănătoasă, care, spune el, "poate fi un lucru minunat. Poate să înlăture duşmănii, să întărească prietenii durabile şi să declanşeze minunate poveşti de dragoste. Cred că italienii sunt printre cei care înţeleg în profunzime acest lucru. Presupun că şi francezii. Aici, în Marea Britanie, încă mai poţi fi considerat cam ciudat, dacă vorbeşti întruna despre gătit".Jamie vorbeşte mult, dar vorbeşte bine, insistând întotdeauna să mâncăm sănătos. Şi nu mâncăruri complicate, ci simple şi rustice, gătite cu ingrediente grozave. Dintre toate programele pe care le-a iniţiat în ultimii ani, cel mai de succes s-a dovedit a fi înfiinţarea Centrului "Ministerul Hranei", în Rotherham, al cărui ministru (imaginar, dar care reprezintă în mod real interesele cetăţeanului) incontestabil este Jamie.
Citeşte mai mult în articolul scris de Carmen Drăgan, publicat în Jurnalul Naţional, Jurnalul de Bucătărie din 15 octombrie 2009

Salvaţi baconul!


Save Our Bacon! Iată sloganul sub care Jamie Oliver pledează pentru carnea de porc britanică. El arată că această carne are o calitate superioară celei provenite din alte ţări, pentru că în Marea Britanie standardele de bunăstare a animalelor sunt cele mai ridicate din lume.
Însă acest lucru presupune costuri crescute pentru fermieri, ceea ce face ca produsele din carne de porc englezească să fie mai scumpe în magazine decât cele importate. Pentru a fi sigur că produsele englezeşti nu vor dispărea din magazine, Jamie le cere trei lucruri concetăţenilor săi. În primul rând, să cumpere porc englezesc. Cumpărătorul trebuie să fie atent la etichetă, iar dacă în acel magazin nu există porc englezesc, trebuie să întrebe de ce nu. În al doilea rând, le sugerează să încerce bucăţile mai ieftine de carne, cum ar fi cele de la burtă şi de la ceafă. În al treilea rând, el propune ca etichetarea clară să fie obligatorie.
Citeşte mai mult în articolul scris de Carmen Drăgan, publicat în Jurnalul Naţional, Jurnalul de Bucătărie din 15 octombrie 2009